Cand esti gol, ai tendinta sa te umpli cu orice.
Ti-e frica de tine, te uiti in oglinda si te intrebi cine esti, in lumea asta in care toti SUNT, dar tu...tu nu ESTI.
Chipul tau pare chipul altora. Tu esti mai multi. Incerci sa selectezi omul din tine, dar cum sa il gasesti intr-o lume care asteapta de la tine sa fii CINEVA. Tu nu vrei sa fii cineva. Vrei sa fii TU, doar TU. Si asa ajungi..sa nu mai simti nimic.
Cand nu mai simti nimic, si totusi simti de toate, vrei sa iei lumea si sa dai cu ea de pamant, sa o faci sa tresara si sa se rupa in milioane de particule. Vrei sa iei linistea si sa o transformi in zgomote infernale, sa rasune pana in cele mai intunecate colturi ale universului.
Cand te doare atat de tare incat simti si unghiile care cresc din carne, si parul care cade pe umeri, si ochii care clipesc, si mainile care cauta disperate sa te cuprinda pe tine si tot ceea ce e in jurul tau.
Cand privesti cerul si lumea pare atat de mica, si tu esti atat de mic si neputincios...
