Isi mai aprinde o tigara si citeste in continuare radurile scrise de fumul alb de tigara pe pagina neagra a noptii. Erau amintiri si vise, regrete si sperante, uitate in sertarul noptierei.
Muzica...da, muzica ii lipsea. Incepe sa fredoneze un refren vechi...poate era chiar melodia pe care au dansat candva impreuna. Sau poate doar isi imaginase asta. Poate ca ea nu a existat decat in mintea lui. Poate ca toata povestea era scrisa mintea lui. "Intr-o lume in care increderea a disparut, in care nu esti in siguranta nici atunci cand esti singur, ajungi sa te indoiesti pana si de propria persoana. Pentru ca ceea ce oamenii numesc "constiinta" te bantuie si te judeca mai aspru decat orice tribunal. Exista mereu o voce in interiorul tau care iti spune sa taci, sa nu arati nimanui ca esti slab, caci s-ar putea ca cei din jur sa profite de asta. Si, de asemenea, sa nu arati ca esti puternic, caci s-ar putea sa se spuna ca nu iti pasa. Orice ai face, oricum ai actiona, va exista intotdeauna cineva care te va privi si te va eticheta. Ganduri...AH, voi, ganduri..."
Doar atat si-a mai spus. Si a aprins o alta tigara, sa mai lumineze putin oceanul de noapte care il ineca...
Se scutura de vise si de scrumul de tigara si intra in camera in care plutea inca parfumul amorului sec. O priveste pe ea goala, cum doarme cu capul pe perna lui. Formele care odata ii trezeau interesul acum ii lasau acea senzatie de saturatie, de parca a gustat de prea multe ori aceeasi bautura, din care lipsea ingredientul cel mai important. Simtea ca a ratacit prea mult dupa raspunsuri inutile. A incercat ca isi adune bucatile de suflet imbratisand trupuri de copile si femei, una mai diferita de alta, in speranta ca o va gasi pe ea, cea care ii cucerise fiinta. Simtea ca inca ii apartine.
Cu toate astea, e constient ca cea care ii respira parfumul acum va fi cea cu care va imparti dimineata cafeaua tare si fumul de tigara. Ce cauta de fapt? Pe cineva care sa ii alunge singuratatea sau pe cineva care sa ii mangaie sufletul? Cine sa stie raspunsul la toate intrebarile.
"Nu stiu cine sunt!" isi spune in gand. Se asaza pe marginea patului si simte cum mana ei il cauta in lumina slaba a lumanarii parfumate. Se fereste. Nu vrea sa ii simta caldura trupului. Stie ca astfel va deveni iar uman si se va pierde. Ii placea cel mai mult sa fie departe de oameni, doar asa se simtea in siguranta.
Alaturi de Ioana simtise ca doi oameni pot sa gaseasca raspunsul la orice intrebare. Acum, fiind singur, se lupta sa gaseasca singur raspunsurile, si stia ca singuratatea era cheia.
Gandurile il coplesesc si simte cum energia ii paraseste trupul, se simte istovit de greutatea simturilor si se intinde cu grija in pat, pastrand insa distranta fata de copila care strange in brate perna lui. Ea nu gresise cu nimic. Stia ca in curand o sa ii spuna ceea ce au spus si cele dinaintea ei. Se va plange. Va spune ca e o alta victima a lui. Dar asta e complet gresit. Ce vina are el ca ea nu i-a citit inima inainte sa ii citeasca trupul? Ambalajul frumos ascunde produsul ce mai hidos, cel mai slab de pe piata. Este o copila, dar are in ea sange de femeie, si ca orice femeie, ar trebuie sa stie ca diamantele sunt pline de colturi negre, si doar in mainile unui mester bun poate deveni un obiect de pret.
S-a trezit. O simte cum respira din ce in ce mai rar, ca si cum il urmareste.
"Stiu ca nu dormi", ii sopteste ea.
Dar nu primeste niciun raspuns. El inchide ochii repede si asculta cum respiratia ei se apropie, pana cand ii simte caldura. Acum nu mai are scapare. Va cadea din nou prizonier bratelor ei, asa cum a cazut de fiecare data in capcana simturilor. Si in loc sa se rupa de lume, acum o contempleaza cel mai bine. Trupul mic, care ascunde o viitoare femeie pasionala, se ridica triumfator deasupra lui si il domina in intregime. Ii place sa se simta dominat. Nu riposteaza, desi se simte ca un gandac de bucatarie strivit de gospodina. Se intreaba chiar daca simte placerea. Si in cele din urma, ce e placerea daca nu acel sentiment ca lumea nu exista, ca esti doar tu, doar tu si cel de langa tine, care va contopiti intr-o singura fiinta.
Asta este problema lui, simte prea mult, simte lumea si viata si gandurile, toate aglomerandu-se in aceeasi camera, in acelasi pat, apasand pe umerii lui, impreuna cu domnisoara care pare sa nu oboseasca. Odata ce au coborat impreuna de pe muntele placerii, ea se ridica din pat si se indreapta spre baie. El ramane in continuare imobilizat in pat, cu aceleasi intrebari in cap.
Asculta apa care curge de la dus si inchide ochii, ganditor. Ar vrea sa se imagineze intr-o padure tropicala, singur, sub o cascada cristalina care ii invaluie trupul cu prospetimea ei. Dar nu reuseste sa paraseasca patul cald. Iar atunci cand o surprinde pe ea iesind din spuma de aburi, parca se trezeste la o noua realitate. Pare sa aiba o piele noua, imaculata, si faptul ca nu ii mai poarta parfumul lui o face sa fie mai frumoasa. In miscarile ei de amanta el vede ca de fapt nu e chiar atat de mica. Ii spusese intr-una dintre intalnirile lor ce varsta are. Dar nu a retinut. Niciodata nu a retinut ceva ce nu l-a interesat cu adevarat. Acum e curios, si brusc ar vrea sa stie cati ani are si care e felul ei preferat de mancare. Dar la ce folos? Oricum va pleca curand si nu stie daca o va revedea vreodata.
Il surprinde cum o priveste. "Ma analizezi? Nu cumva vrei sa faci din mine un nou personaj?" zise ea surazand...
Se scutura de vise si de scrumul de tigara si intra in camera in care plutea inca parfumul amorului sec. O priveste pe ea goala, cum doarme cu capul pe perna lui. Formele care odata ii trezeau interesul acum ii lasau acea senzatie de saturatie, de parca a gustat de prea multe ori aceeasi bautura, din care lipsea ingredientul cel mai important. Simtea ca a ratacit prea mult dupa raspunsuri inutile. A incercat ca isi adune bucatile de suflet imbratisand trupuri de copile si femei, una mai diferita de alta, in speranta ca o va gasi pe ea, cea care ii cucerise fiinta. Simtea ca inca ii apartine.
Cu toate astea, e constient ca cea care ii respira parfumul acum va fi cea cu care va imparti dimineata cafeaua tare si fumul de tigara. Ce cauta de fapt? Pe cineva care sa ii alunge singuratatea sau pe cineva care sa ii mangaie sufletul? Cine sa stie raspunsul la toate intrebarile.
"Nu stiu cine sunt!" isi spune in gand. Se asaza pe marginea patului si simte cum mana ei il cauta in lumina slaba a lumanarii parfumate. Se fereste. Nu vrea sa ii simta caldura trupului. Stie ca astfel va deveni iar uman si se va pierde. Ii placea cel mai mult sa fie departe de oameni, doar asa se simtea in siguranta.
Alaturi de Ioana simtise ca doi oameni pot sa gaseasca raspunsul la orice intrebare. Acum, fiind singur, se lupta sa gaseasca singur raspunsurile, si stia ca singuratatea era cheia.
Gandurile il coplesesc si simte cum energia ii paraseste trupul, se simte istovit de greutatea simturilor si se intinde cu grija in pat, pastrand insa distranta fata de copila care strange in brate perna lui. Ea nu gresise cu nimic. Stia ca in curand o sa ii spuna ceea ce au spus si cele dinaintea ei. Se va plange. Va spune ca e o alta victima a lui. Dar asta e complet gresit. Ce vina are el ca ea nu i-a citit inima inainte sa ii citeasca trupul? Ambalajul frumos ascunde produsul ce mai hidos, cel mai slab de pe piata. Este o copila, dar are in ea sange de femeie, si ca orice femeie, ar trebuie sa stie ca diamantele sunt pline de colturi negre, si doar in mainile unui mester bun poate deveni un obiect de pret.
S-a trezit. O simte cum respira din ce in ce mai rar, ca si cum il urmareste.
"Stiu ca nu dormi", ii sopteste ea.
Dar nu primeste niciun raspuns. El inchide ochii repede si asculta cum respiratia ei se apropie, pana cand ii simte caldura. Acum nu mai are scapare. Va cadea din nou prizonier bratelor ei, asa cum a cazut de fiecare data in capcana simturilor. Si in loc sa se rupa de lume, acum o contempleaza cel mai bine. Trupul mic, care ascunde o viitoare femeie pasionala, se ridica triumfator deasupra lui si il domina in intregime. Ii place sa se simta dominat. Nu riposteaza, desi se simte ca un gandac de bucatarie strivit de gospodina. Se intreaba chiar daca simte placerea. Si in cele din urma, ce e placerea daca nu acel sentiment ca lumea nu exista, ca esti doar tu, doar tu si cel de langa tine, care va contopiti intr-o singura fiinta.
Asta este problema lui, simte prea mult, simte lumea si viata si gandurile, toate aglomerandu-se in aceeasi camera, in acelasi pat, apasand pe umerii lui, impreuna cu domnisoara care pare sa nu oboseasca. Odata ce au coborat impreuna de pe muntele placerii, ea se ridica din pat si se indreapta spre baie. El ramane in continuare imobilizat in pat, cu aceleasi intrebari in cap.
Asculta apa care curge de la dus si inchide ochii, ganditor. Ar vrea sa se imagineze intr-o padure tropicala, singur, sub o cascada cristalina care ii invaluie trupul cu prospetimea ei. Dar nu reuseste sa paraseasca patul cald. Iar atunci cand o surprinde pe ea iesind din spuma de aburi, parca se trezeste la o noua realitate. Pare sa aiba o piele noua, imaculata, si faptul ca nu ii mai poarta parfumul lui o face sa fie mai frumoasa. In miscarile ei de amanta el vede ca de fapt nu e chiar atat de mica. Ii spusese intr-una dintre intalnirile lor ce varsta are. Dar nu a retinut. Niciodata nu a retinut ceva ce nu l-a interesat cu adevarat. Acum e curios, si brusc ar vrea sa stie cati ani are si care e felul ei preferat de mancare. Dar la ce folos? Oricum va pleca curand si nu stie daca o va revedea vreodata.
Il surprinde cum o priveste. "Ma analizezi? Nu cumva vrei sa faci din mine un nou personaj?" zise ea surazand...
