Sfaturile Destinului catre Om

În această cartea-a vieţii,

Cu pagini – umbre ale dimineţii,

E scrisă soarta mea, a ta, a voastră.

Taina ei adâncă, albastră

Ne încântă. E sublim

Cât de mult dorim s-o ştim

Să aflăm cum se nasc

Clipe, fire de damasc.

Şi mai ales am vrea să-aflam

Cum putem să-L înşelăm

Pe El, pe însuşi Creatorul

Ce ne ţese viitorul.

Gânduri negre ne apăsă

Fiori reci de grea angoasă

Şi luptăm, ne înnegrim

Sufletul c-un gând meschin.

De ce vrei, omule drag,

Să-ntrerupi acest şirag

De pietre scumpe, clipe dulci.

Încotro vrei să ajungi?

Tu chiar crezi că vei putea

Să schimbi astăzi legea să?

Foarte bine. Hai încearcă!

Astăzi vei primi o şansă.

Scrie tu în marea carte

Toată viaţa,  pân’ la moarte.

Eşti naiv. Eşti copil mic

Innocent şi-atât de-adamic.

Niciodat’ vei reuşi

Planul a-l descoperi.

Omule, ascultă bine

Tot ce face el cu tine

E să-ţi dea un rol în lume

Pe… o scenă anume

Şi tot ce vei performa

Va fi scris de mâna Sa.

Nu te-ncânt? Te-mpotriveşti?

Atunci stai şi doar priveşti

Dar ascultă şi învaţă!

Ia-o ca pe o povaţă.

Azi refuzi. Mâine la fel.

Nu vrei să asculţi defel.

Dar în momentu-n care

Vei simţi o sufocare

Tot vei face cum am spus.

Devii un copil supus

Din răzvrătitul de-altadat’.

Eşti deodată invadat

De dorinţe-ascunse, adânci,

Şi vei sta mereu pe brânci

Rolul să îl joci perfect.

Asta e tot ce aştept.

De vei fi un cabotin

Leneş şi-adolescentin

Jocul îl vom întrerupe

Nu accept fapte corupte.

Îţi explic din nou, din nou

Totu-i spre binele tău.

Haide, vino mai în faţă

Scutură-ţi trupul de gheaţă

Lasă vocea ta să zboare

Scenei să îi dea culoare.

Lasă-te purtat de val.

Prinde viata-ntr-un pahar

Şi soarbe-ntr-o-nghititura

Toat-aceasta împletitură

De necazuri, bucurii

Lacrime şi nebunii.

Drumuri ce brusc se închid

Suflete ce se deschid

Speranţe uitat-n prag

Iubirea unui om drag.

Eşti liber să faci ce vrei.

Haide, poţi să-ncepi acum să bei!

Gustă viaţa, hai încearcă!

Sunt sigur că o să îţi placă…

Haide, haide, îndrăzneşte

Ştiu că nu-i chiar creştineşte

Că te-ndemn să Îl sfidezi…

Dar hai, prinde-mă de mînă

 Şi să mergem împreună

Pe-acest drum necunoscut

Ce ne duce la-nceput

Când viaţa era un fir

Smuls din cioburi de safir,

Când lumea era tăcută,

Oarbă, veselă şi mută!

Poţi acum să-ncepi a scrie

Tot ce îţi doreşti să fie

Toată viaţa să se joace

Aşa cum ţie îţi place.

Vezi? Nu-i  muncă de copil

Trebuie să fii abil

Să legi viaţa ta de-a lor

De destinul tuturor.

Toate au un rost pe lume

Şi nu-ncape loc de glume

Nu-i loc de greşeli sau farse

Doar de lucruri seriose.

Nu e simplu chiar deloc.

Vezi? Nu-i totul chiar un joc

Şi de vrei să creezi viaţă

Nu trebuie să fii în faţă,

Ci-n spatele tuturor

În umbra oamenilor

Stai mereu şi-analizează

Cum prin viata-nainteaza

Făr’ să ştie că de zor

Tu-mpletesti destinul lor.

Poţi să-ncepi cu viaţa ta

Fă ce vrei tu cu ea

Şterge tot, adaugă, schimbă,

Inventeaza-o nouă limbă

Poţi să faci tot ce vrei!

Dar nu cumva să uiţi de ei…

Vezi tu, totu-i-nlantuit.

Cred că nici n-ai bănuit

Că de fapt e muncă grea.

Te-aşteptai să fie aşa?

Viaţa ta e-o piatră rară

În deşertul de afară.

Trebuie doar s-o păzeşti,

Uneori s-o şlefuieşti

Şi nu te îngrijora

De ce se va întâmpla.

Chiar de-i scris de dinainte.

Să iei, omule, aminte

Nu-i nimic întâmplător.

Ce vezi în acest décor

Totul e lucrarea Lui.

Trebuie doar să te supui.

Căci oricât ai încerca

N-o să îl poţi înşela.

Eşti mic, eşti slab, neputincios

Dar cât timp eşti credincios

Vei trăi cum îţi e scris

În cartea pe care-au nins

Milenii reci, secole grele

Ce au închis timpul în ele

Şi-acum pare-o clipă doar…

Haide, mergi pe acest culoar

Şi numără pînă la trei…

Deschide ce uşa vrei

Pleaca-n viaţă pe un drum

Pe care-l alegi de-acum

Şi niciodat’ să nu regreţi

Căci din greşeli mereu înveţi.