Gust sarat

Gust sarat...gust sarat de lacrimi amare si durere...durere de piele, de carne, de oase...
Suspine...suspine de suflet obosit...de inima indurerata...de obraji uzi...
Toate te asteapta sa vii inapoi, sa te mai simta o data...
Mainile reci se lupta cu lumina zilei si incearca sa ajunga la tine.
Ochii te cauta in departare.
Trupul freamata si carnea, in caldura ei, te striga.
Viata te cauta din noi printre atatea trupuri reci, uscate si uitate de vreme.
Dar tu nu raspunzi. nu vrei sa raspunzi.
Iti e mai bine acolo. Poate ca e liniste. Poate ca e cald si bine. Poate esti mai fericit.
Sau poate zgomotul strigatului meu te deruteaza. Sa tac? Cum sa tac? Cum sa incetez sa te mai strig? Cum sa ii spun inimii sa nu mai urle numele tau? Mai bine i-ai spune unei furtuni sa se opreasca. Mai bine i-ai spune unui val sa paraseasca marea din care s-a nascut. Mai bine i-ai spune unei stele sa paraseasca cerul si sa uite ca a vazut candva, in noapte, doi indragostiti, pe care i-a binecuvantat si le-a promis vesnicia. Mai bine...mai bine...da-mi un semn, o adiere de vand, o raza de soare, o picatura de ploaie, un fulg de nea, o lacrima de-a ta... Da-mi orice... Doar sa stiu ca vine de la tine.