Oamenii spun ca dupa trei generatii, amintirea unei personae
se sterge. O umbra grea se asterne peste ceea ce ai fost tu candva, cine ai
fost, cum ai simtit, si mai ales cum ai ales sa simti anumite lucruri. Te-ai
gandit vreodata cum ar fi sa traiesti in pielea altcuiva, in alte vremuri, in
alte generatii? Dar cum sa faci asta, cand realizezi ca ceea ce alti numesc “timp”
de fapt nu exista. Pentru ca noi traim doar raportandu-ne la un “acum” continuu.
“trecutul” si “viitorul” nu sunt decat niste extensii ale noastre, doar vise cu
care ne hranim spiritul. Bine…atunci de ce ti-ai dori sa isi aminteasca cineva
de tine dupa ce tu vei pleca dintre cei dragi? De ce ai vrea sa distrugi
aceasta bariera a prezentului, sa traiesti in inimile celorlalti dupa ce iti
vei consuma doza de “acum”?
Poate pentru ca suntem prea constienti de noi, prea
rationali in ceea ce priveste drumul nostrum prin viata. Pentru ca timpul sta
in loc. Noi suntem cei care trec. Nu am vazut niciodata acest “timp” al
oamenilor sa imbatraneasca. Oamenii sunt cei care imbatranesc si mor. Iar unii
mor chiar inainte sa imbatraneasca. Iar cei care raman isi traiesc prezentul
adunand mii si mii de amintiri si imagini, de emotii si cuvinte, unii ajung
chiar sa imagineze evenimente care s-ar fi putut intampla, daca moartea nu isi
indeplinea misiunea… vedeti? Noi am inventat timpul. Noi avem puterea de a
calatori la nesfarsit printre fire de viata, si putem sa deschidem usi
nemaintalnite in drumul nostru.
Unde anume stocam noi acest mic elixir, numit “timp”? sa fie
el ascuns in mintea noastra, care inregistreaza mii de fragmente de viata? Sa fie
oare o parte din suflet, acolo unde isi au lacasul toate sentimentele? Sau poate
e acel loc in care cele doua parti, rationalul si sentimentalul, se intalnesc- Acel
“EU” al fiecaruia dintre noi? Cert e ca, oriunde s-ar afla, trebuie sa
intelegem ca noi il conducem pe el, si ca nu suntem dependenti de el. Daca vrem,
inchidem ochii si retraim orice moment vrem. Sau putem calatori chiar mai
departe, in universuri imaginare, in care lumea e exact asa cum vrem noi sa
fie.
No comments:
Post a Comment